Interests
Favorite Music
ATB, Destiny's Child, Mariah Carey, J Lo, DJ Tiesto, Vama Veche, Laura Pausini, Aerosmith,Backstreet Boys...- that's the old crew
Current Favorite Artists / Bands: Cristina D'Avena("occhi di gatto" :)))))))))))..lasand gluma
James Blunt, Katie Melua, Kelly Clarkson, Green Day,Florin Chilian,Simple Plan ...and there's more to come..stay tuned!
Update: E.M.I.L, Hush Sound, Stereophonics, Dashboard Confessional, The
Favorite Song: Eu vad ca aici scrie "favourite song"...dar nu se supara nimeni dak mai adaug un "S"...deh..imi plac toate foarte mult asa k...here they are!
Lloyd-SOUTHSIDE(remix feat. Ashanti and Scarface)...our song
U2 feat. Mary J Blige-ONE...ma binedispune..
La Familia-Unii nu inteleg (Kryss stie;)..oldies but goldies to me
Favorite Album: asta chiar ca e grea...primul album care mi-a placut de la cap la coada a fost Destiny's Child-SURVIVOR...but that was long ago...;P
Favorite Music Video: Vitamin C-Graduation(Friends Forever)
|
Favorite Movies
Sweet November, Brokeback Mountain,The Jacket, The Patriot, Armageddon, How to lose a Guy in Ten Days, Pearl Harbour, The Omen, Brown Sugar, The Notebook, Ice Age, Equilibrum...
Update: Kung Fu Panda;)), Wicker Park, Painted Veil, Butterfly Effect
|
Favorite TV Shows
TOP 3: 1. Friends
2. The Apprentice
3. Prison Break
Dawson's Creek, Brainiac,...Cronica Carcotasilor, La Bloc
|
Favorite Books
Pe Aripile Vantului, Shogun, Scarlet..Padurea Spanzuratilor si...ceea ce va recomand tuturor chiar dak nu mai sunteti copii...Ciresarii
update: Ratacirile fetei nesabuite - Mario Vargas Llosa 
|
Journal
 
Primul gînd care ne vine-n minte, prima tentaţie care ne sfredeleşte sufletul, după ce ni se spune mai timid sau mai tăios că gata, totul s-a terminat, este să implorăm. Iar cîteodată o facem, dar, de cele mai multe ori, un simţ de conservare sufletesc, nativ sau învăţat, ne spune că-i mai bine să ne dăm la o parte. Ne spune că-i mai înţelept să ne depărtăm cu paşi cît mai repezi, cît mai indiferenţi, de persoana în braţele căreia ne-am lăsat toate visele. Pentru că doar aşa, printr-un paradox pe care n-am să-l înţeleg niciodată, mai putem construi o şansă de împăcare, mai putem fi chemaţi înapoi, mai putem resuscita o relaţie din care am fost expulzaţi.
Poate că specia din care facem parte n-a evoluat încă, într-atît, încît să păstreze iubirea, supremul liant dintre om şi divinitate, departe de jocul primitiv şi animalic al vînătorii. Incă ne împlinim fericirea prin instincte şi singuri ne-o facem efemeră asociind-o continuu cu acea senzaţie de plăcere absolută pe care o trăim cînd luptăm pentru ceva, cînd urmărim, cînd tatonăm, cînd ademenim, cînd atingem pentru prima oară prada, cînd ridicăm trofeul în mîini, cînd avem certitudinea că victima dorinţelor noastre ne zace la picioare. Căci intervalul de timp, incitant şi clocotitor, în care ne chinuim să obţinem ceva, devine infinit mai important decît acela în care posedăm, efectiv, acel ceva.
Nu vreau să vorbesc de sus, cu detaşare, despre această realitate căreia, cu tristeţe, îi aparţin. Caut şi eu, ca mulţi alţii, fericirea deplină, visez şi eu, ca mulţi alţii, la o iubire fără sfîrşit. Declar şi eu în stînga şi-n dreapta cum aş vrea să iubesc enorm şi pînă la moarte pe cineva şi cum aş vrea să fiu iubită înapoi, exact la fel de intens, tot de acel cineva. Suspin la filmele de dragoste cu final fericit, devorez romanele în care El şi Ea se întîlnesc şi abia atunci lumea devine întreagă, rotundă şi destinul capătă o noimă. Dar mă uit în urmă, la poveştile mele de iubire şi observ că i-am dorit nebuneşte pe cei ce nu m-au vrut, i-am iubit cuminte, pînă la limita plictiselii, pe cei care mi-au fost, în perioade lungi şi line, alături, şi i-am îndepărtat, aproape fără regrete, pe cei care-mi dovedeau, neobosit, că pentru ei sînt şi soare şi lună.
Cîte milenii mai trebuie să treacă peste omenire (asta dacă nu ne omoară încălzirea globală) pînă ne vom învăţa sentimentele să-şi caute adăpost şi împlinire pe cîmpuri roditoare şi nu prin desişuri împînzite de capcane? De ce-i aşa de greu să nu mai oftăm după golanul frumos şi impertinent care nu dă doi bani pe iubirea noastră şi să ne îndrăgostim de blegul sfios care ne cară sacoşele şi ne acoperă cu duzini de trandafiri? Iar pentru bleg, de ce-i aşa de complicat ca, odată ce ne-a convins să-l acceptăm, să ne iubească la fel de mult, pînă la sfîrşitul vieţii sale şi să nu caute, în scurt timp, pe alta după fustele căreia să se ţină, cu ochi jilavi şi braţe încărcate de flori?
“Fii tu însuţi! Spune ce simţi! Arată-i dragostea ta!” - te-ndeamnă, duios şi ipocrit, textele dulcege ce ajung scenarii de telenovelă. Uneori pleci urechea, căci sfaturile-ţi par fireşti, cinstite, pure, de necontestat. Iar prin perdeaua de lacrimi mai apuci să vezi, apoi, cum omul drag se depărtează, fluturînd din mînă a lehamite, agasat de perspectiva veşniciei sentimentelor tale copleşitoare.
“Nu plînge! Fă-te că nu mai iubeşti! Picură-ţi indiferenţă în glas, arată-i că aproape te-a pierdut!” îţi şuieră aparent veninos îndemnurile moderne, sfaturile emancipate, psihologii pe canapelele cărora te prăbuşeşti cu sufletul făcut ţăndări. Şi dacă ştii să asculţi, dacă eşti suficient de abil în acest joc al mistificării, ai şanse mari să cîştigi. Căci numai fugind, chiar şi prefăcut, chiar şi fără voie, spargi liniştea, stîrneşti furtuna, trezeşti vînătorul.
E trist, e nedrept, e cumplit de nedrept, dar, ca să te pot iubi o viaţă, dragul meu, ascunde-te, uneori, de dragostea mea, căci ea nu ştie să se hrănească decît cu căutări. Şi ca să mă iubeşti veşnic, dulce motiv al existenţei mele, învaţă-mă să-mi mint sufletul, să mor puţin, din cînd în cînd, ca tu să vrei să mă strigi din nou, să mă reînvii, să mă păstrezi.
|
|
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Give 'em Five
Report Abuse
